Cu totii cunoastem
acea fata cu rosu rujata
si-n rosu imbracata,
frumos pieptanata,
obosita la barul de vise.
Ochii-i sunt ca doua limonine
aproape ca-ti vine
sa le tii in palma,
si sa le scapi pe jos.
Si-ai mai vrea.
Sa te intinzi pe pielea ei,
sau sa-i intinzi pielea
sa-ti imbraci durerea,
sa-i maschezi puterea.
Si-ai mai visa si la degetele ei
lungi si fine,
reci si straine,
in parul tau ciufulit
de vant si dorinta.
Dar ea saruta o tigara
plictisita, ca de un iubit vechi
si nu-ti spune
nici un zambet,
nici un pahar de cabernet.
In paharul cu urme carnoase
ii plutesc bete bine
ziua de ieri, de azi, si de maine.
Ai vrea s-o saluti,
poate sa o saruti
pe frunte,
pe obraz
sau pe ceafa.
Toti o cunoastem -
dar de la distanta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu