Inchid cusca uneori, doar ca s-o deschid din nou. Alte pagini de jurnal.

Nu am fost dintotdeauna o fata rosie. 

Candva, am fost o fata care isi purta parul lung si aranjat. Candva am fost o fata care nu-si despletea parul. Genul de fata care ar fi zis intotdeuna: 'Da, dragul meu, cum vrei tu.' , desi uraste de moarte ciorba de burta si rudele lui. Genul de fata care ar fi stat intr-un bar sa-i priveasca prietenii si sa nu inteleaga un cuvant din ceea ce spun, dar ar fi stat si ar fi zambit politicos.

Iar apoi, m-am plictisit. Viata de fata in nuante de gri, de monoton, nu mi se potriveste, Nu sunt genul care sa spuna 'Da' in fata familiei, pentru ca asa e corect.

Sunt genul de fata care se urca pe motocicleta sa-si faca poze, nu se aseaza cuminte, langa ea. Sunt genul de fata care se urca pe capote sa danseze, pe baruri sau in capetele oamenilor. Sunt genul de fata careia ii place sexul pe balcon, pe plaja, in toaleta vreunui bar. Sunt genul de fata care tipa si geme. Care si-ar lasa uneori sosetele in picioare in timp ce nu ar fi nimic din ce nu ar experimenta. 

Genul de femeie care stie sa sarute un pahar inalt de vin sau sampanie la lumina lumanarii. Genul care sa stie sa rada cu gura pana la urechi dupa ce-a baut prea mult. Care sa tipe dragoste pe fereastra. Dar care sa isi ridice bluza cand iese pe trapa unei masini ce goneste salbatic pe sosele. 

Sunt fata pe care o arata lumea cu degetul intr-un loc aglomerat, care saruta o alta fata cu nonsalanta si care, chiar in momentul acela, se gandeste cum sa o sarute pe gat sau sa-si plimbe degetele prin decolteul ei. Sunt genul care nu are limitele bine delimitate.

Iar la sfarsitul serii, sau inceputul diminetii, sa stea linistit in bratele cuiva, nu oricui, in lumina unui rasarit, in fata unui televizor. Si sa asculte. Nu camera ce se invarte. Ci bataile inimii. Nu ale mele. Caci ale mele le ascult alte dati, cand citesc o carte, sau urmaresc vreun film siropos. Respiratia a celui ce ma tine strans in brate. Si nu fac nici o retrospectiva. Doar ca uneori, ma pierd, si-uneori, am nevoie de o pauza sa ma regasesc. 

Dar nu vreau pauze prea lungi, vreau pauze bine determinate, cat sa stiu ca atunci cand ma regasesc, cand te regasesti, vei fi acolo, caci eu voi fi. Si o vom lua de la capat. Nebunii si sanse. Nu cer mai mult.

Pagini de jurnal

De 3 ori pe saptamana, visez. Si este de fiecare data acelasi vis. Este incaltat in bocanci. Negri, cu intaritura metalica in varf. Talpa grea lasa urme apasate in noroi. Este noroi peste tot. Poarta blugi negri, prea curati pentru vremea asta ploioasa. Ma face sa ma intreb: de ce alearga dupa mine? Dar continuu sa alerg. Mintea mea nu concepe mai mult decat intrebarea asta prea simpla. Si alerg. Si alerg. Si ma intreb. Si ma intreb. Un loc sa ma ascund? Nu. De ce? 

Ma trezesc transpirata. Candva trebuia sa se termine cosmarul asta. Asta poate nu era noaptea in care se va sfarsi totul. Dar ma decid, in ameteala si mirosul de transpiratie, aprind lampa, deschid sertarul de la capatul patului. Agenda si pix. Perfect. Ma apuc sa scriu.

Este ora 2.10 dimineata. Sau noapte? Ma rog. Este inca intuneric afara, si este prea liniste. Concentreaza-te, Imra. Scrie. Totul. In amanunt. Niciodata nu a fost mai vivid visul decat acum, in primele 10 minute dupa ce m-am trezit. Ma gandesc dimineata sa ii scriu finalul. Asa cum vreau eu. Si noaptea urmatoare, dupa vis, la fel. Intr-o buna zi, se va termina. Si se va termina cum voi vrea eu. Este momentul sa termin cu visul asta. Cat o sa ma mai tem de ceea ce vrea sa-mi spuna subconstientul meu? 

Ma mai intreb o data inainte sa ma indrept spre barul din sufragerie: cand o sa se termine?

Nu avea sa treaca mult timp pana cand voi deduce, oarecum sigura de lucrul acesta, ca omul din visul meu era chiar tatal meu. Da, ma temeam de el. Era genul de om care incerca sa impace pe toata lumea, numai cand venea vorba de el nu. Il inteleg uneori, obosea sa faca asta. Asa ca se descarca pe cea mai apropiata si usoara tinta. Mama. Am urat-o mult timp pentru asta. Dar nu avea ce sa faca. Candva, l-a parasit. Dar toata lumea a gonit-o. Pentru ce? Inca ma intreb asta uneori. Si incerc sa scuz situatia prin mentalitatea inapoiata de acum 20, cel putin, de ani. Imi pare rau pentru ea in cele mai multe dintre cazuri. Si-mi pare rau si pentru mine. Dar apoi ma opresc. Sunt singura care are control asupra vietii mele si nu exista nici o lege care sa dicteze ca fiicele vor avea acelasi destin ca si mamele, asa cum nici fii nu le vor semana neaparat tatilor.

O data ce boala tatei s-a instalat un pic mai serios. Nu mai aveam de ce sa ma tem. Asa ca visele cu sudoare au disparut. Acum imi pare rau ca gandesc astfel, dar ma simt usurata. Ma simt in siguranta. 

Un fel de sfarsit al lumii (mele)

Timpul nu s-a oprit asa cum as fi vrut, asa cum ar fi trebuit, cum spune lumea ca se intampla in carti si in momentele lor. Timpul meu s-a derulat ca un film vechi. Nu. Nu am intinerit mai deloc. Ba dimpotriva, am imbatranit cu 10 ani. Mi-am vazut viata cum a fost si o vaga imagine despre cum va fi. 

Calatoria cu 43-ul dura intotdeauna mult cand te lasam in urma. In seara asta, totusi, a durat 7 luni si ceva. A durat o dragoste. 

Ma simt inca in bratele tale, cu fata pe pieptul tau. Cu ochiul pe ochiul tau stang. Cand nu te uiti. Incerc sa-ti imprim pielea pe palma mea rece. Nu aud iarna de-afara mai mult decat iti aud respiratia. Iar bataile inimii tale nu-mi vor mai linisti anumite nopti. Poate ca totusi, vineri este sfarsitul lumii. Poate ca a inceput de astazi. 

Si din nou, nu-ti pot vorbi fara sa ma simt de parca te implor. 

Nu mai vad decat lumini de televizoare si reflectoarele care refuza sa imi lumineze trupul si sufletul gol deopotriva. Ma simt rusinata si scarbita de mine. 

Plang. Plang azi. Plang ieri. Voi mai plange si zilele de maine care inevitabil ma vor rani. Ma sufoc in idei de moarte si in alcool imaginar. Nu-mi pot stapani degetele sa imi zgarie pieptul. Nu-mi pot stapani nici amintirile frumoase sau mai putin frumoase. Nu ma pot opri din a te iubi nebuneste. 

Imi tot spun ca este karma de vina. Dar Karma nu este decat o actrita de filme pornografice. Nimic poetic in asta. Nimic poetic in nimic, daca stau sa ma gandesc mai bine. Le vad fetele rosii si umflate de plans. Bietii prosti cum au putut sa ma iubeasca. Ma bantuie vocile lor tremurande. Dar mie nu-mi pare rau de ei. Caci sunt o egoista. Mie-mi pare rau de mine si de noptile cu vin rosu care nu vor mai fi la fel niciodata. Nici acum, nici peste ani. Mie-mi pare rau de noi. Ca suferim ca blegii si ne place. Ne cufundam in mizeria cotidiana. Putin cate putin. Asa cum obisnuiam sa o facem si inainte sa incercam. Poate ca actrita asta scarboasa ne uraste din naiba stie ce motive. Sau poate ne uram noi insine. Tu pe tine, eu pe mine. 

Punct. 

Ca o carte cu care te hranesti. Se termina cand se termina. Desi iti doresti sa nu. Iti doresti cu ardoare ca autorul sa scrie si o parte a doua. Iti doresti ca povestea sa nu se termine. Nici cu final fericit, nici cu final dramatic. Doar … sa nu se termine.

Si doare ca o curva sa ma gandesc ca si prietenia noastra mai dureaza cateva ore. Numarate. Pentru ca tu nu o sa ma suni. Iar eu nu o sa-ti dau beep. 

Si doare pentru ca in bratele tale ma refugiam de cate ori simteam ca pamantul se crapa sub picioarele mele. In bratele tale era Parisul si  Londra si New York-ul.  Imbratisarea ta era evadarea mea ori de cate ori vroiam sa plec de-aici, din realitatea asta mizerabila. 

Acum… unde mai fug?

Acum... cum mai visez?

Acum… unde-ti mai intalnesc privirea?

Biletel cu amintiri

Suntem zeii Park Place-ului si a berii la cutie. Suntem mai mult de atat. Suntem visatori ai unei vieti luxurioase si a masinilor modificate. Ne scaldam sufletele in anarhia sentimentelor si ne place. Improscam isterie pe usi, pe trepte, pe strazi, pe plaje. Neglijam tigarile aprinse, desenand cifre pe foi: "Burn after reading". Telepatia ne depaseste, dar nu e greu sa stii ce gandesc. Nu trebuie decat sa deschizi dulapul si sa asculti.
De dragul vremurilor trecute, suna-ma marti. 07********

Confuzie si ecou.

Sunt in punctul meu cel mai inalt.
Sunt in punctul meu cel mai jos.

Imi tipa melodii de dragoste in urechi si ma apasa si dramele povestilor inventate sa te deprime. Asta in caz ca nu ai altceva de facut.
Stau in genunchi, ghemuita langa pat. Caci vreau sa dansez, nu sa dorm!
Si contemplu lumea de afara prin oglinda prost atarnata pe perete. E cam stramba saraca. Las-o, ca e treaba ei cum sta.
Am hartii si creioane care-mi danseaza-n jur. Uite si pachetul de tigari, ti-a cazut din buzunar sau ceva! Fumatul ucide, se spune, stii? Da, ucide timpul asta al tau pretios!
Parca as citi o carte, parca nu-s destule-n raft. Parca-s multe degeaba, vrei sa zici!
....
Du-te la culcare, Imra, nici macar beata nu esti! Pleaca.
Si s-a facut liniste din nou.
Si s-a facut liniste din nou.

n-am titlu

Ascund secrete

intre coaste, intre degete

si-ntre firele de par.

Dac-ai stii tu, dac-ar stii lumea,

maine-as fi singura si

spanzurata de cel mai inalt copac,

sa ma vada tara-ntreaga,

sa ma-nvete adolescentii.

As putea sa-nvat 

sa stau intr-un loc al meu, cuminte.

Dar refuz politicos

de cate ori mi se ofera o mana.

Ma uit drept in ochii tai si-mi spun:

nu e asa de greu sa minti,

iar tu,

nici macar tu nu ma poti domestici.

Imaginea aceea.

Pot s-o vad din cand in cand.

Pot s-o vad acum.

Cum se crapa tavanul si eu cad din el.

pentru o secunda doar, picioarele

mi s-au inmuiat,

mi-am amintit senzatia,

cand m-am spart in milioane de cioburi

si am pictat peretii

cu un sange murdar.

M-am gandit ca zbor,

dar mi-a fost teama la aterizare.

Scrisoare de dragoste

Mi-am lasat mana sa risipeasca vin. In subconstient, mi-am promis ca esti ultimul barbat pe care-l voi iubi.  Si oricand imi vei cere, voi fi pregatita sa risipesc si mai mult vin. 

Zambeste, dragoste! Nu exista nici un motiv pentru care sa fii serios. 

Timpul ne lassa mereu in urma, dar haosul care ne trebuie - iubirea - se intampla chiar acum si chiar aici: in mijlocul orasului, in mijlocul muzicii, in mijlocul distantei dintre mine si tine.

Mirosul verii deja moarte te poate droga, iar luminile palide te pot imbata, caci eu sunt aici sa-ti fiu eroina, sa-ti fiu partener in crima. Si orice altceva ai nevoie, eu voi fi.

                                                                                        Cu dragoste,

                                                                                                   Imra.

2

Mi-am ingropat sufletul sub un namete de zapada si in curand avea sa-mi devina un sloi de gheata. Ce frumos ar fi fost sa fi sculptat cineva in el! Dar de teama ca se va topi, l-am ascuns bine intr-o iarna intunecoasa. L-am parfumat cu negari si minciuni si l-am expus ostentativ in vitrina luni in sir. In anumite nopti il amorteam intr-un borcan cu vin si-l scoteam la plimbare pe strazile orasului luminate doar de amintiri. Ne plimbam impreuna, eu si animalul meu de companie - sloiul de gheata-, ore intregi si ne uitam tot timpul peste umar si prea rar aruncam priviri inainte. 

Azi mi-a fost dezghetat un sfert de suflet si n-a murit.

1

Inima-mi tipa isteric in piept si ma sufor sub miile de intrebari pe care singura mi le astern ca prosoape pe fata.

Fac santuri in covor, tarandu-mi pasii apasati de atatea griji, umerii si-au pierdut demnitatea. Vreau sa ingenunchez intr-un colt obscur al camerei mele si sa nu trebuiasca sa ma mai ridic. Sa-mi lipesc fata de peretele rece si sa ma trezesc intr-o alta realitate.

Intr-o alta lume, unde barbatii nu-s rai si femeile nu-s curve. Intr-o lume unde nu m-as mai pierde, si unde cuvintele urate s-ar sinucide in drum spre urechi. Intr-o lume lovita de o amnezie usoara, atat cat iti trebuie sa ramai vesnic inocent. Atat cat sa-mi permit sa fiu fericita in naivitatea mea. 

Batalia a luat nastere acum, cand toti sunt departe, iar eu scot curcubee cu mana stanga si pistoale cu mana dreapta. 

Transfuzie de sentimente

Lumina beata dintre jaluzele,
farfuriile cu care ma asteptai,
asternuturile calde care ma infasurau,
privirele tale aruncate-n graba -
asta obisnuia sa-mi fie casa.
Iar pisica ta imi stia numele.
Dar asta nu mai este o poezie de dragoste de mult.
Caci noi nu am dansat niciodata cu adevarat.
Si altcineva imi conduce pasii acum
si ma face sa visez la leagane,
si buchete cu trandafiri rosii,
si casute cu gardulet alb,
si rochite feminine,
si copii,
si.
Parfumez lenjeria altcuiva acum
si ce bine pare sa miroasa.

Mi-a scris cineva pe suflet.

Mi-a spus cineva: "Viseaza!"

Mi-a soptit-o in piele

de la mile distanta,

cand demonul meu imi urla

furie si nemultumire in ceafa.

Si mi-am permis sa imi imaginez

si sa alerg desculta in lanuri de mac,

dansand si sarbatorind

minutul de libertate.

Mi-a spus cineva despre aparente 

si banane si biscuiti si portocale,

Si mi-am permis sa vorbesc

si sa fiu.
Acum as vrea sa-mi spuna: 

Mi-am ucis Demonul

doar pentru a-i lua locul?

Sa fugim

Te-as lua pe tine si as pleca. As pleca undeva departe, unde soarele rasare mereu mahmur, aerul ne-ar sufoca fumul de tigara, iar iarba ne-ar gadila in talpi. Sau undeva unde soarele se saruta narcisist in mare, nisipul ne invadeaza corturile si o chitara se anunta obosita.

Sa poposim in camp, pe munte, pe plaja, sa ne ascundem in umbra focului care aprinde stelele si luna.

Hai sa mergem acolo unde secunda este nemuritoare. Hai sa nu ne mai ajunga spatiul, sa ne intindem pe toata Terra, pe Luna, pe Marte, pe tot Universul.

Hai sa nu ne oprim aici.

Portretul unui atac de panica

Suntem toti patati de mizerie,

caci cu pacate se hranesc artistii.

Iar eu inca imi feresc privirea 

cand vine vorba de cicatrici.

Ma pierd in intuneric

si-mi zambeste sardonic

optimismul din minte:

- Poate luni vraja se va desface.

Si tot astept sa vina lumina

sa-mi spuna:

- Stii langa cine te trezesti dimineata? 

Untitled

Acum inteleg.
E in firea trenurilor
sa nu stea prea mult in gara.
Iar orasul face dragoste
cu mintile noastre naive
si ne traumatizeaza pe viata.
Noaptea-i deja in America.
Nu va mai veni sa ne viziteze.

Ar trebui sa vedem valurile, cica.

Despre fata M.

Prinzi un moment linistit
in palmele tale transpirate de oboseala.
Gusti dintr-o lama si-apoi ma saruti cand
telefonul iti suna intr-o combinatie ciudata
de tobe si chitare.
Daca as avea trei dorinte
prima ar fi sa ma intorc in timp
sa strang momentul intre buze.
A doua sa impartim shoturi de tequila
noaptea tarziu la o terasa.
Iar in cele din urma sa te salvez.
Cosmarurile iti incetoseaza imaginea
a ceea ce este sau iti imaginezi.
Esti complicata si incepi sa te pierd.

Tot(ul) Eu

-Eu nu o iert pe pacatoasa. Eu ma razbun.

Nu sunt un om bun.

Eu o injur, o scuip si rad de ea,

o lovesc si rad din nou.

O dezbrac si-o murdaresc cu noroi.

O spal si o iau de la capat.

Eu o leg si-o scriu.

Ii astern versuri in sicriu

ca pe peretele unui veceu public.

-Am lovit oameni nevinovati.

Am ras de ei.

I-am injurat si i-am scuipat

intre ochi.

Am batut, furat, baut.

Si-am fumat si-am futut.

Am facut un gest nebun -

stiu, nu sunt un om bun.

Doamna in rosu

Cu totii cunoastem

acea fata cu rosu rujata

si-n rosu imbracata,

frumos pieptanata,

obosita la barul de vise.

Ochii-i sunt ca doua limonine

aproape ca-ti vine

sa le tii in palma,

si sa le scapi pe jos.

Si-ai mai vrea.

Sa te intinzi pe pielea ei,

sau sa-i intinzi pielea

sa-ti imbraci durerea,

sa-i maschezi puterea.

Si-ai mai visa si la degetele ei

lungi si fine,

reci si straine,

in parul tau ciufulit

de vant si dorinta.

Dar ea saruta o tigara

plictisita, ca de un iubit vechi

si nu-ti spune

nici un zambet,

nici un pahar de cabernet.

In paharul cu urme carnoase

ii plutesc bete bine

ziua de ieri, de azi, si de maine.

Ai vrea s-o saluti,

poate sa o saruti

pe frunte,

pe obraz

sau pe ceafa.

Toti o cunoastem -

dar de la distanta.

O sa ma gasesti.

Cauta-ma in pat si

dezveleste-ma.

Imbraca-ma in umbre,

imbraca-ma-n degetele tale.

Strange in brate toate

visele si pacatele mele.

Saruta-ma,

dar daca ma vei trezi,

- Mi-e teama ca nu (o sa) ma mai iubesti.

Asa cum obisnuiai sa ma iubesti

cand nu eram aproape.

Daca as sti unde am auzit asta...

Ma-njur, imi tot vorbesc de moaste
intr-un colocvial cosciug
legand cuvintele ca broaste
mai multe pe un singur rand.

Cum de-am ajuns calaul
primului zambet de razboi,
sa te descant cu raul, tot mai raul
Si sa te-afund in spaime-apoi?

Un astfel de curaj

Sa nu stii ce te-asteapta

pe malul celalalt -

nu poate fi nimic mai terifiant.

Sa nu stii cine-ti mana caii

sau cine-ti vasleste barca.

Cine abia asteapta 

sa te pocneasca-n fata

sau sa-ti taie limba.

Poti sa fii un prost, un geniu,

poti sa fii un bataus,

poti sa fii alcoolic

sau drogat.

In fata intuneriului perfect

nu mai rade nimeni.

Caci toti stim, dar nu vrem sa recunoastem -

nu exista moarte onorabila.

Akua Naru - Poetry: How does it feel now?

if love had a sound, this would be that sound. love. love, we would be the band to play it. my ghetto butterfly flew away from me, i wait patiently. by windows and doorsteps, play make believe as my tears pour to my chest. won't succeed to breathe if not the hear of you. surely there hasn't never been a shade so blue. a stank attitude, so not mad at you. not a magnitude to encompass the latitude of my love for you. no space or time compatible. what do i have to do. what do i have to do. my friends say i got it bad for you. i do. but there's nothing in this world i would rather do, but you. 

hey, i want to make love to your existence. drenched in the colors of your energy, then masturbate to the memories. i wanna lose myself inside yourself. until you find me, confine me, to the freedom, of your prison. exist in the same space, same time. combine. until your thoughts slow grind with mine.combine. until your thoughts slow grind with mine. combine. until your thoughts slow grind with mine.

my, i want to drink the sweat off your intellect. reflect, and watch your light passion off my neck. caress the sight of your presence with no question. undress, to the nakedness of love, pure love. i want to make love to my soul mate. my soul mate. make love to my soul mate. my soul mate. make love to my soul mate. shit.

i wonder how does it feel to make love to your soul mate. kind of like writing poetry till climax. till the point and place where our space and time match, and we, cross divine paths. tell me would you like that. how would like that. tell me would you like that. now would you like that. tell me would you like that. would you like that. tell me.

i wanna love you more than madly. wrap these legs, around your words. until your speech is straddled deep, gladly. swim the currents of your vibrations. be separate and one. with the same meditation. with the same meditation. this is poetry.

Introverti

In noptile ploioase de vara

varcolacii ies sa-si spele blana

de pacatele vanatoarei

si dorinta.

Se plimba-n haite sau solitari

fredonand la luna plina

melodii pe care 

le-am crezut uitate.

Pasul lor se ineaca in 

balti de femei usoare

cucerite de costumele Armani

si trandafirii infloriti din piept.

Nu e nimic mai viu sau mai mort

in peisajul asta.

E absolut hipnotizant.

Iar eu mi-am deschis jaluzelele 

ca sa imi inchid sufletul.

Tu doar inchide-te in mine.

Eu n-am nevoie de rima, ritm sau chitara

caci daca te uiti atent in ochii mei

am pasiunea si irelevanta necesara.

Mi-am scrijelit brutal pe inima

sentimentul care-ti poarta numele,

caci vreau sa cicatrizez momente

si sa infloresc gradinile cu amintiri

printre care-ai sa te plimbi.

Si daca-s egoista 

ca vreau sa te tin inchis in colivie,

cu grija amplasat intre inima si plaman

atunci, asa sa fie!

Si daca esti nebun 

sa refuzi tot ce-ti ofer -tot ce e-n mine-

eu iti voi da in plus

si flori, si muzica, si poezie.

Eu sunt facuta ca sa te iubesc.

Sunt foc sau mare, nici eu nu mai stiu.

Ratacesc printre pietre si monumente

ridicate pentru altii,

in scarba sau admiratie.

Privesc.

In golul din mine nu mai exista 

nici loc pentru ratiune, nici pentru motiv.

Si haotic, simt toate gesturile tale

dansandu-se cu picaturile de vin

rosu dulce ce imi curg prin vene,

iar litere din cuvintele tale,

imi apar aleatoriu sub piele precum cicatrici

pe care nu le regret.

Si-mi da fiori pe sira spinarii

neputinta de a-ti oglindi imaginea 

perfecta ca o poza in alb si negru,

caci eu sunt colorata de

poeme fara rima si revelatii nocturne

care-mi soptesc in ceafa:

Lumea ar trebui sa-ti ridice tie statui.

The demon outside my dream

I woke up
in the middle of the night,
all sweaty and shaking,
And I could swear
There was a Nightmare
with a foot on my chest
Because in my dream
I couldn't breathe
and you weren't there.

I prayed then
with a kiss on your shoulder
Empusae stay out of your way
in your neverending trip
to Neverland.

Am cam atata avere,

dar am ramas fara hartii.

Am pixuri sa-mi pun si-n cap

si cuvinte cat sa-mi fac haine din ele.

Sunt facuta din idei legate

cu muschi fragili,

iar drumu-i departe

pana la magazin.

Sunt uimita sa aflu ca

Timpul s-a scumpit la Bursa.

cred ca o sa-mi scriu pe piele.

Put your masks down

Strip your shoes, your clothes,

your skin and flesh and bones

and show yourself to me.

The matter that makes you,

The energy you're shining,

The sparkles you're craving

and the ways you are dying.

I want to know you all:

the sinner, the saint,

the lover, your hate,

the kid, the adult,

your victories and faults.

Don't wake me up just yet

Through both heaven and hell                                                           

your shadow shall lead mine,

Through smoke, rainbows and tears

I really wouldn't mind.

Build cities on my naked body,

drain blood and alcohol out of it,

make music of my desperate screams,

For I would know it's worth it.

Now, for a moment,

let's not go there in chaos,

Let this 10 second dream

in our skins emboss:

You put your nice suit on,

I'll wear my lovely dress,                                         

keep the red wine coming,

let's finish it with a dance.  

Imagineaza-ti. (work in progress)

Se indreapta spre el cu pasi hotarati. Si ii zambeste de departe. Mainile si picioarele ii tremura de emotie sa-l revada. Il trage inspre ea, il imbratiseaza strans la piept si ii sopteste ceva la ureche.

     El aude metalul rece cum isi face loc printre coaste. Durerea il amuteste si o priveste in ochi in timp ce ii ingenuncheaza. Incet-incet se topeste in caldura asfaltului. Nu-si poate lua ochii de la zambetul ei. Are un zambet inocent si il fascineaza diabolicul ce se ascunde in spatele sau. Dar el nu se gandeste la nimic altceva decat la sunetul tocurilor lovind drumul ei de plecare. Nu tipa si nu se intreaba de ce. Sta intins imbratisand cimentul cu durerea intr-o armonie stranie. Degetele ii lovesc clapele unui pian imaginar si asteapta...

Dureros pentru un altcineva.

Anul trecut pe vremea asta ma iubeai. Si-mi scriai scrisori, si-mparteai luna cu mine. Telefoane siropoase imi suna in amintire. Anul trecut pe vremea asta imi scriai poezii. Under the sea, under the sky. Si-mi placea, inca imi place. Dar adevarul e ca, tu nu ma inspiri cum ma inspira el. Ai doar cararea din padure cu care sa ma-nseli.

Porcarie pseudo-motivationala

Imi port stigmatele pe strazi cunoscute si simt priviri ce-mi sfarteca ceafa. Nu m-am tarat niciodata mai demn prin praful, mizeria si scuipatul de pe asfalt. Am tot ce-mi trebuie chiar aici, in mine. Daca te uiti mai atent, sclipeste. Iar tot ce poti tu sa-mi dai, printre injuraturi si lovituri cu pumnii, nu este de ajuns sa ma alungi. Imi place aici in pielea mea, ma simt confortabil printre valurile de pacate ce-mi curg prin vene. Nebunie ce se loveste violent de artere.

Little love note.

I have my weapons not pointed at you, I left my armour in the closet. I'd burn this world down to see you smile. And put up with all your crap, if by the time you go to sleep you're still sure you love me.

I'm naked and I'm ready.

Vara femeilor demente.

Vara asta.  Fiicele lui Venus alearga haotic si tipa versuri pe strada. Este momentul femeilor care se intind pe nisip fara sutiene si se ung cu ulei parca sa-ti faca in ciuda. Soarele este eclipsat de spiritul lor. Energie inconsumabila captiva in sani mici si picioare subtiri. Noptile si berile transpirate le dau imortalitate. Formele lor danseaza lasciv mangaiate bland de luminile lunii, sub privirile perverse ale lui Poseidon. Sunt rele si nu le pasa. Sunt iele deghizate. Nu-ti fie frica sa privesti. De ce sa nu te uiti la corpurile lor goale cand sunt acolo? De ce sa nu admiri cum le curge viata prin vene atat de puternic incat stralucesc. Aurora boreala cu un strop de vodka. Nimic altceva. E vara femeilor demente. Este vara mea la fel de mult.

Pe chipul tau sangereaza inca

urmele unui sarut.

si in pumni ti-ai strans durerea

pana cand n-ai mai putut.

Ai spart sentimentele in

mii de bucatele

si-ai aruncat cuvinte

in gunoi cu ele.

Ai pielea calda, sufletul frumos;

as vrea sa te salvez

dar mi-e teama ca

nu o sa pot.

Ne-aruncam orbi intr-o

lume de muti,

si ma intreb oare,

te gandesti la ea cand ma saruti?

Cand nu ne mai ajungea tineretea, Ioana.

Vreau sa merg pe faleza. Sa stau pe o banca, sau poate o bordura, cu o tigara aproape terminata in mana.

Vreau sa ma arda Soarele pe brate si picioare. Sa transpir tot ce nu-mi convine.

O gura de Cola clocotita sa imi alunece pe gat si eu sa ma gandesc la toboganele vechi cu apa.

Oameni sa zambeasca in jurul meu, copii sa alerge dupa o minge rosie cu buline albe.

Sau mai bine, o minge alba cu buline rosii.

Si mai vreau sa fie si o prietena cu mine, ea sa imi vorbeasca, eu sa am chef sa cant. Sa se enerveze ca nu o ascult si sa sfarseasca prin a canta o data cu mine: " nu pot, nu pot, nu pot, nu pot sa cred ca tu gandesti asa urat, total intr-un alt sens, eu stiu c-as vrea sa vad mereu doar oameni fericiti, as vrea sa merg pe strazi si sa admir copacii infloriti... "

Sa ne zambim una alteia si sa ne mai facem o poza.

In dreptul nostru, la 2 metri in fata sa se opreasca un prieten imaginar sa ne faca cu mana. Sa-i facem semn sa se apropie. Vreau sa ni se alature. Sa stam pe o banca, sau poate o bordura, cu o tigara aproape terminata in mana.

Liniste (Apel pierdut 2)

Încapere pustie si rece.

Carti uitate de vreme, praful le roade coperta.

Telefonul bâzâie insistent.

Ceai cald. Azi nu-s!

Intr-un alt an, intr-un alt context

Cortina se inchide inca o data
si masca jos si-o da o stea,
Luna zambeste pentru ea
si astazi, ca si altadata.

Drama inceteaza pentru un moment
Si dragostea i se arata
fara vers, fara sa fie mata,
ca o floare rasarita in ciment.

Dar se trezeste Eros, saracul,
Si sparge, plange si racneste,
Si uita cum se mai zambeste
Pana cand se termina actul.

Tribut, imi amintesc.

Cine e cel care masoara clipa
cand infinitul este infinit,
Cine e cel care traieste viata
cand viata noastra a murit?

Cine e cel care porneste lupta
cand pacea s-a-mpamantenit,
Cine e cel care porneste ploaia
cand soarele a rasarit?

Acela nu sunt Eu, nici Voi, nici vreun zeu pagan,
Acela nu e nimeni, caci Nimeni mi-e stapan.


Dragomir Daniel - cred ca imi amintesc.

Pages of some diary (2)

I don't understand why most of the people complain about waking up in the morning. I like mornings. It's those 3 to 60 seconds when I feel like my dream is real. And I can change it however I want to. I get to choose the big finale. But the most important part is waking myself up. Deciding who i'm going to be the rest of the day. I'm a bitch today. I don't like people and I'm visualizing this scene where I am murdering them. My face is  what they're seeing in their last minute. My voice is taking away their last breath. I feel powerful. And then I stop for a second and I get scared by this feeling running thru my veins. I think, people like me are not supposed to walk freely in the park or be free at all actually. If there is truly a Hell, that is my mind. There, we don't use weapons, or fire, or ice, or hot wax, we use our bodies. Hands, feet, eyes, mouth. Because it's what makes us feel strong. It's what makes everyone else's pain - our pleasure. The power. Speaking of which, I don't have enough to get up from this bed today, or leave my reality. So i'll just stay here and spice it up a bit,  adding nakedness and sex to all these punches and bleeding noses and broken arms. And I don't even feel like masturbating today. I'd like some hot wax poured on my skin, though. Shape me into something strange. A female version of Frankenstein, maybe. Let it be according to my mood. Ugly and hateful.

Pages of some diary

I want to cry. I want to cry so hard my face swallows and I can't breathe. I want to sob hysterically. I want mascara all over my cheeks and faded lipstick on my palms. I want to cry my lungs out of my body and stain the pillow. I want to feel my hair messy and the soft satin pijamas on my cold skin. I always get cold when I cry. I don't want to get up from the bed. And I don't. I just lay there facing my left arm and all the scars I'm cursed with. I think I deserve it. I think I deserve my drama, and I deserve to die. It's not a punishment more than it's a relief. I would be so relieved. I just stay there and contemplate a cut, this time it's a clean, deep, long cut, starting from the wrist all the way to the back of the elbow. It hurts, of course it hurts, but it's a kind of comforting pain. I stare at the wound, all that blood flowing on my arm and finally on the wooded floor, feels tickleish. I don't laugh, I put my fingers into the wound and scratch the itch. My nails get dirty red. I noticed, of course I noticed, I'm just too tired to react, it stays on my mind, but I simply don't react to it. I still focus on the wound, why isn't anything happening? Why isn't it over yet?
But then I snap out of my so vivid dream and I tell myself I need to have sex. And I really need to have sex. I need some second-hand, poor quality sex. I need to ride someone's lungs out so I'd feel, oh well, not the way I'm feeling now. I stopped being ashamed about the suicidal ideas when I realized only I could hear them. But that doesn't make me feel better. Only makes me want to rip off the perfectly ironed shirt of a shy boy hidden behind a pair of nerdy glasses. Definetly younger than me. And fuck the Physics out of his brain.  So I just close my eyes and wet my fingers and let them sink into my panties, trying to amuse myself with the image of the poor virgin highschooler that's stuck in my head.

Feel this misery. This perfect misery. The rough sound of the city. Bathe in this shining dirt. It glows on your skin. Isn't it wonderful? It's like a newborn's crying and a madman's dream. Isn't it precious? It's like you have this aquarium full of rotten goldfish dancing with the fresh seaweed. You could touch it, you could smell it. You could open the box whenever you want to. It is yours. This misery -  it belongs to you. And it's beautiful.

I've heard that scream before. It's not pain, nor joy. It's not anger, nor desperation.  And I knew that for sure.I've heard it before. It makes your eyes open wider and your skin ignite. It gives you a funny feeling inside. That scream has a personality of its own. It's a different scream. It's a different person. I know, I had him living in my lungs. And he's manic. He's madness.

Resurrecting

I don't remember the cities, people's names are lost. I recall vaguely the smell. It was grass with a pinch of reality. It felt like freedom. But I wasn't infinite those days . I was far beyond it. It was knowing who I was and what I could do with myself. What mountains I can climb and what cliffs I could fly from. I had no thought of crashing. I knew what coat to wear and threw away the mask. I could even walk around naked. I didn't care anymore. And I'm getting that back.