Mi-am ingropat sufletul sub un namete de zapada si in curand avea sa-mi devina un sloi de gheata. Ce frumos ar fi fost sa fi sculptat cineva in el! Dar de teama ca se va topi, l-am ascuns bine intr-o iarna intunecoasa. L-am parfumat cu negari si minciuni si l-am expus ostentativ in vitrina luni in sir. In anumite nopti il amorteam intr-un borcan cu vin si-l scoteam la plimbare pe strazile orasului luminate doar de amintiri. Ne plimbam impreuna, eu si animalul meu de companie - sloiul de gheata-, ore intregi si ne uitam tot timpul peste umar si prea rar aruncam priviri inainte.
Azi mi-a fost dezghetat un sfert de suflet si n-a murit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu