Inima-mi tipa isteric in piept si ma sufor sub miile de intrebari pe care singura mi le astern ca prosoape pe fata.
Fac santuri in covor, tarandu-mi pasii apasati de atatea griji, umerii si-au pierdut demnitatea. Vreau sa ingenunchez intr-un colt obscur al camerei mele si sa nu trebuiasca sa ma mai ridic. Sa-mi lipesc fata de peretele rece si sa ma trezesc intr-o alta realitate.
Intr-o alta lume, unde barbatii nu-s rai si femeile nu-s curve. Intr-o lume unde nu m-as mai pierde, si unde cuvintele urate s-ar sinucide in drum spre urechi. Intr-o lume lovita de o amnezie usoara, atat cat iti trebuie sa ramai vesnic inocent. Atat cat sa-mi permit sa fiu fericita in naivitatea mea.
Batalia a luat nastere acum, cand toti sunt departe, iar eu scot curcubee cu mana stanga si pistoale cu mana dreapta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu